Definita cuvantului elocvență
ELOCVÉNȚĂ s. f. Însușirea de a fi elocvent; arta de a vorbi frumos, emoționant, convingător. ♦ Expresivitate. [Var.: (înv.) elocínță s. f.] – Din fr. éloquence, lat. eloquentia.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu elocvență
paláncă2, palắnci, și palánce, s.f. (reg.) turtă din făină de porumb coaptă în spuză. Vezi definitia »
CENTRIFÚGĂ s.f. Aparat pentru separarea cu ajutorul forței centrifuge a substanțelor cu densitate diferită dintr-un amestec. ♦ Instalație destinată antrenamentului astronauților, care simulează acțiunea accelerațiilor de lungă durată. [< fr. centrifuge, cf. lat. centrum – centru, fugere – a fugi]. Vezi definitia »
lemníță (-țe), s. f. – Răcitor. – Var. legniță. Bg. lednica „ghețărie” (Scriban). În Munt. Vezi definitia »
EPINÉTĂ s.f. Spinetă. [< fr. épinette]. Vezi definitia »
ELECTROCHIMOGRÁMĂ, electrochimograme, s. f. (Med.) înregistrare grafică a conturului unui organ în activitate (inimă, vase mari etc.) [Scris și: electrokimogramă] – Din engl. electrokymogram. Vezi definitia »