havaleá, havaléle, s.f. (înv.) 1. îndatorire, sarcină constând din prestarea de zile de clacă, corvoadă, podvezi etc. pe care o aveau țăranii în vremea clăcii; prestația în bani sau în natură făcută în contul haraciului. 2. ordin, mandat al Porții otomane prin care se cerea Țărilor române haraciul (contribuție în bani și în natură). 3. contribuție în bani și natură cerută de Poartă, în contul haraciului. 4. belea; nevoi zilnice, griji materiale. Vezi definitia »

VINTREÁ s. f. v. vântrea. Vezi definitia »

BESACTEÁ, besactele, s. f. (Înv.) Cutioară (de lemn) frumos ornamentată, în care se păstrau bijuterii, obiecte de cusut, tutun etc. [Var.: (reg.) besacté, besecteá s. f.] – Din ngr. bestahtas. Vezi definitia »

a-i cădea (cuiva) în cârcă expr. (vulg.) a lua prin surprindere (pe cineva). Vezi definitia »

gebhaneá s.f. (înv.) muniție de război (mai ales explozive); arsenal, pulberărie. Vezi definitia »