EXCÉPȚIE, excepții, s. f. 1. Abatere de la regula generală; ceea ce nu se supune normei generale. ◊ Expr. Cu excepția... = afară de... Fără excepție = fără deosebire. 2. Abatere îngăduită de lege de la aplicarea anumitor norme juridice. 3. Mijloc de apărare într-un litigiu, tinzând fie la amânarea soluționării acestuia, fie la înlăturarea pretențiilor reclamantului, fără a se intra în examinarea litigiului. – Din fr. exception, lat. exceptio. Vezi definitia »

HOMEOTERMÍE s. f. însușirea de a fi homeoterm. (< fr. homéothermie) Vezi definitia »

COLECTOMÍE, colectomii, s. f. (Med.) Extirpare operatorie (totală) a intestinului gros. – Din fr. colectomie. Vezi definitia »

steregíe, steregíi, s.f. 1. (înv. și reg.) țurțur de funingine format pe coșul prin care iese fumul; apă de ploaie neagră care curge din streașină. 2. (reg.; în forma: strighie) instrument cu care se curăță butoaiele în care s-a ținut vin. 3. (reg.; în forma: stirigie) rugină la grâu. 4. (reg.) nume de plantă. Vezi definitia »

ALBINĂRÍE, albinării, s. f. Stupină, stupărie, prisacă. – Din albină + suf. -ărie. Vezi definitia »