IZOMAGNÉTICĂ s. f. linie care unește punctele de valoare constantă ale magnetismului terestru. (< fr. isomagnétique) Vezi definitia »

CARDIOSFIGMOGRÁMĂ s. f. reprezentare grafică la sfigmograf. (< fr. cardiosphygmogramme) Vezi definitia »

TÚBĂ s. f. 1. instrument muzical de suflat din alamă, cu registrul cel mai grav din orchestra simfonică, constând dintr-un tub conic răsucit, terminat cu un pavilion foarte larg și prevăzut cu un mecanism de ventile sau pistoane. 2. (anat.) formațiune canaliculară. (< fr., it., lat. tuba) Vezi definitia »

CORDÍTĂ² s.f. (Med.) Inflamația unei coarde vocale. [< fr. chordite, cf. gr. chorde – coardă]. Vezi definitia »

EXCRESCÉNȚĂ s. f. tumoare externă care crește anormal pe un organ, pe un organism. (< lat. excrescentia, după fr. excroissance) Vezi definitia »