foicícă, foicéle, s.f. (pop.) frunzuliță. Vezi definitia »

HALOGENÚRĂ, halogenuri, s. f. Compus al unui halogen cu un element chimic, cu un radical organic sau anorganic. – Din fr. halogénure. Vezi definitia »

SÉLBĂ, selbe, s. f. (Rar) Pădure tânără (și deasă). [Var.: sehélbă s. f.] – Cf. lat. silva. Vezi definitia »

BÁBIȚĂ², babițe, s. f. (Pop.; mai ales la pl.) Diaree a sugacilor. – Din bg. babici. Vezi definitia »

ȘUGUBÍNĂ, șugubine, s. f. 1. (Înv.) Păcat grav; nelegiuire, crimă. 2. Amendă percepută în timpul evului mediu, în țările românești, pentru omucidere, tâlhărie sau adulter. 3. (Reg.) Necaz, nenorocire. ◊ Expr. A da (sau a fi) de șugubină = a da (sau a se face) de rușine, a (se) face de râs, de ocară. – Din sl. dušegubina. Vezi definitia »