DIACLÁZĂ s.f. Crăpătură produsă în roci de către agenți externi sau de către tensiunile interioare. [Pron. di-a-. / < fr. diaclase, cf. gr. diaklasis – spărtură]. Vezi definitia »

garoaică, garoaice s. f. (peior.) țigancă. Vezi definitia »

ACETÓNĂ, acetone, s. f. Lichid incolor, volatil, inflamabil, folosit ca solvent în industrie. – Din fr. acétone. Vezi definitia »

DÉLNIȚĂ, delnițe, s. f. 1. (În evul mediu, în Țara Românească) Parte din hotarul moșiei satului care se afla în stăpânirea ereditară a unei familii de țărani ce locuiau în satul respectiv; jirebie. 2. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Parte dintr-o anumită subîmpărțire structurală a pământului satului. Patru delnițe de fânaț. 3. (Înv. și reg.) Fâșie îngustă și lungă de teren situată într-o luncă sau pe un delușor; p. ext. moșie, proprietate. – Cf. ucr. dil'nyc'a. Vezi definitia »

chiegórniță, chiegórnițe, s.f. (reg.) vas în care se încheagă laptele strecurat. Vezi definitia »