GHIONTÍRE, ghiontiri, s. f. Acțiunea de a (se) ghionti și rezultatul ei. – V. ghionti. Vezi definitia »

DESTÍNDERE, destinderi, s. f. 1. Faptul de a se destinde; slăbire, încetare a unei încordări; relaxare; fig. încetare a unei tensiuni nervoase, a unei stări de surescitare, de încordare; liniștire. 2. Creștere a volumului unui gaz; expansiune, detentă. – V. destinde. Vezi definitia »

INTERPÚNERE s.f. Acțiunea de a (se) interpune și rezultatul ei. [< interpune]. Vezi definitia »

nenărăvíre, nenărăvíri, s.f. (înv.) 1. lipsa nărăvirii. 2. vrajbă, dezbinare. Vezi definitia »

XANTOGENÁRE s.f. Transformare a alcalicelulozei în xantogenat de celuloză. (după germ. Xanthogenieren) Vezi definitia »