Definita cuvantului anod
ANÓD, anozi, s. m. Electrod pozitiv al unei pile electrice, al unui aparat de electroliză etc. – Din fr. anode.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu anod
OCTOPÓD, -Ă adj. Care are opt picioare. // s.n.pl. Ordin de moluște cefalopode cu opt picioare; (la sg.) animal din acest ordin. [< fr. octopode(s), cf. gr. okto – opt, pous – picior]. Vezi definitia »
PONÓD, ponoduri, s. n. (Reg.) Masă oferită de familie la nașterea unui copil. Vezi definitia »
SLÓBOD, -Ă, slobozi, -de, adj. (Pop.; în concurență cu liber) 1. (Despre oameni) Care se bucură de deplinătatea drepturilor politice și cetățenești: liber. ♦ (Despre popoare, state) Independent, neatârnat. ♦ (Despre orașe) Autonom. 2. (Despre oameni) Care se găsește în stare de libertate, care nu este închis, întemnițat. ♦ (Despre animale) Lăsat în libertate. 3. Care nu este supus nici unei constrângeri, nici unei îngrădiri; care are posibilitatea de a acționa în anumite împrejurări după propria sa voință sau dorință, care nu este împiedicat să facă un anumit lucru. ◊ Expr. E slobod = e permis, e îngăduit. A avea mână slobodă = a fi darnic, generos. Cu inima slobodă = liniștit, împăcat. A rămâne pe voia slobodă a cuiva sau a ceva = a fi la dispoziția cuiva sau a ceva. ♦ (Adverbial) În voie, nestingherit. 4. (Despre oameni și manifestările, cuvintele lor) Lipsit de rezervă, de măsură; prea familiar; indecent, licențios. ◊ Expr. A fi slobod la (sau de) gură = a vorbi prea mult și fără sfială, depășind limitele bunei-cuviințe. 5. (Despre drumuri) Pe care se poate trece fără obstacole; pe care nu sunt impuse restricții. ♦ (Despre locuri, scaune) Pe care nu l-a ocupat nimeni; gol. 6. (Despre timp) De care se poate dispune, în care ești scutit de obligațiile obișnuite. 7. (Despre lucruri care leagă, fixează, strâng etc.) Care permite mișcările, care nu strânge; p. ext. larg. ◊ Expr. A da (cuiva) frâu slobod = a da (cuiva) libertate, a lăsa (pe cineva) în voie, să facă ce dorește. 8. (Substantivat, f.; în loc. adv.) Cu sloboda = fără bagaj, fără greutate sau încărcătură. – Din bg. sloboden. Vezi definitia »
COMÓD, -Ă adj. 1. ușor de întrebuințat; plăcut, confortabil. ◊ liniștit, tihnit. 2. (peior.; despre oameni) care nu vrea să facă eforturi; leneș, indolent. (< fr. commode, lat. commodus) Vezi definitia »
a-și sui sculele în pod expr. (glum.) a rămâne impotent. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z