PROEMINÉNȚĂ s.f. Faptul de a fi proeminent. ♦ (Concr.) Ieșitură (în relief), ridicătură. [Pron. pro-e-. / cf. fr. proéminence]. Vezi definitia »

strânsoaícă, strânsoaíce, s.f. (reg.) ființă imaginară care ar provoca strânsul (îndoirea, împăturirea, plierea țesăturilor, hârtiei, hainelor). Vezi definitia »

SUBCULTÚRĂ, subculturi, s. f. 1. Tendință de manifestare subiacentă a unei culturi elementare. 2. Cultură a grupurilor și subgrupurilor sociale dintr-o comunitate etnică. – Din engl., fr. subculture. Vezi definitia »

NEUROMIELÍTĂ s. f. sindrom caracterizat printr-o mielită difuză, însoțită de orbire și de paralizia mușchilor striați. (< fr. neuromyélite) Vezi definitia »

BAVEȚÍCĂ, bavețele, s. f. Diminutiv al lui bavetă; bărbiță (1). – Bavetă + suf. -ică. Vezi definitia »