HISPANÍSM s.n. Cuvânt, expresie luată din limba spaniolă; fel de a vorbi propriu limbii spaniole. [< fr. hispanisme]. Vezi definitia »

LACONÍSM s. n. însușirea de a fi laconic: exprimare laconică. (< fr. laconisme) Vezi definitia »

NEOHEGELIANÍSM s. n. Curent fiiozofic contemporan apărut în Anglia în a doua jumătate a sec. XIX, care dezvoltă studiul filozofiei lui Hegel. Sau: care preia anumite elemente ale filozofiei lui Hegel. [Pr.: ne-o-he-ghe-li-a-] – Din fr. néo-hégélianisme. Vezi definitia »

ANALFABETÍSM s. n. Neștiință de carte. – Fr. analphabétisme. Vezi definitia »

BATMOTROPÍSM s. n. Însușire a fibrelor musculare de a fi batmotrope. (<fr. bathmotropisme) Vezi definitia »