țivloáie, s.f. (reg.) 1. fluier (de copii, ciobănesc, la cimpoi), tilincă. 2. parter tubulară la plante. 3. țivloi. 4. beregată la păsări. Vezi definitia »

POEZÍE, poezii, s. f. 1. Modalitate a literaturii care exprimă mesajul artistic cu ajutorul imaginilor expresive, al unui limbaj concentrat, al afectivității, al rimei, al ritmului etc.; (concr.) creație literară în versuri. ♦ Totalitatea compozițiilor în versuri ale unui poet, ale unui curent literar, ale unui popor etc. 2. Fig. Caracter poetic al unei opere literare, al unui peisaj, al unei situații; farmec, frumusețe, încântare. [Pr.: po-e-] – Din fr. poésie. Vezi definitia »

EPIGRAFÍE s. f. disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu descifrarea și interpretarea inscripțiilor. (< fr. épigraphie) Vezi definitia »

HIPOALGEZÍE, hipoalgezii, s. f. (Med.) Scădere a sensibilității la durere. [Pr.: -po-al-] – Din fr. hypoalgésie. Vezi definitia »

RIZOTOMÍE s.f. Radicotomie. [Gen. -iei. / < fr. rhizotomie, cf. gr. rhiza – rădăcină, tome – tăiere]. Vezi definitia »