CONCILIÁȚIE, conciliații, s. f. Conciliere, împăcare. ♦ Procedură de împăcare, în dreptul internațional, având ca scop înlăturarea conflictelor. [Pr.: -li-a-] – Din fr. conciliation, lat. conciliatio. Vezi definitia »

FOTOELASTICIMETRÍE s. f. metodă de măsurare optică a tensiunilor din masa unui corp. (< fr. photoélasticimétrie) Vezi definitia »

RETRANSMÍSIE s. f. retransmitere a unei emisiuni radiofonice primite de un post de la un alt post emițător. (< fr. retransmission) Vezi definitia »

PĂSTÁIE, păstăi, s. f. Fruct caracteristic plantelor din familia leguminoaselor, format din două valve în care sunt închise semințele; teacă. [Pr.: -ta-ie] – Cf. alb. pistaë. Vezi definitia »

ORGANIZÁȚIE s. f. asociație de oameni cu concepții sau preocupări comune, pe baza unui regulament, a unui statut etc., în vederea depunerii unei activități organizate. ♦ ~ internațională (sau interstatală) = asociație cu caracter permanent, creată de state pe baza unui statut. (< germ. Organisation, fr. organisation, rus. organizațiia) Vezi definitia »