RAȚIONAMÉNT s.n. 1. Operație mintală cu ajutorul căreia din două sau mai multe judecăți se obține o judecată nouă, care decurge logic din primele. 2. Fel de a raționa; judecată. V. silogism. [Pron. -ți-o-, pl. -te, -turi. / cf. rationnement, it. razionamento]. Vezi definitia »

VIVÁNT, -Ă adj. viu, animat. ♦ tablou ~ = scenă reprezentând un grup de persoane care stau într-o anumită poziție și atitudine pentru a sublinia o semnificație specială. (< lat., fr. vivant) Vezi definitia »

COABITÁNT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care locuiește împreună cu alții în aceeași casă. [Cf. fr. cohabitant]. Vezi definitia »

TRACASÁNT, -Ă, tracasanți, -te, adj. (Rar) Care tracasează. – Din fr. tracassant. Vezi definitia »

DISTROFIÁNT, -Ă adj. care produce distrofie. (< fr. dystrophiant) Vezi definitia »