polomeác, poloméce, s.n. (înv. și reg.) căldare de aramă cositorită, de 10-12 litri, în care se păstrează apa de băut; găleată. Vezi definitia »

șferștác, șferștáce, s.n. (reg.) măsură de capacitate de un sfert de litru. Vezi definitia »

capac, capace s. n. 1. palmă dată cuiva peste ureche. 2. (la baschet) blocare cu palma a orificiului coșului pentru a împiedica intrarea mingii. 3. (cart.) cartea sau cărțile de deasupra dintr-un pachet de cărți amestecate. 4. (la pl.) joc practicat în anii 1950-70 de copiii bucureșteni, în recuzita căruia intrau capace de bere turtite prin batere cu ciocanul și o bucată de plumb rotundă și plată. Vezi definitia »

CONÁC, conace, s. n. I. 1. Casă boierească la țară, pe o moșie. 2. Reședință a unui ispravnic sau a unui subprefect, a unui vizir sau a unui pașă; cartier oficial. II. (Înv.) 1. Loc de popas; popas. 2. Distanță de la un loc de popas la altul. 3. Interval de timp egal cu o jumătate de zi. – Din tc. konak. Vezi definitia »

holeác, holeácă, adj. (înv.) desfrânat. Vezi definitia »