ISTORIOGRAFÍE s. f. 1. știință auxiliară a istoriei care studiază dezvoltarea cunoștințelor, perfecționarea metodelor de cercetare, scrierile istorice, știința istoriei (2). 2. totalitatea scrierilor istorice dintr-o anumită țară sau epocă; totalitatea lucrărilor istorice referitoare la o problemă. (< fr. historiographie) Vezi definitia »

ÁRIE³, arii, s. f. Compoziție muzicală vocală (cu acompaniament de orchestră, de pian etc.) care face parte dintr-o operă, operetă etc. ♦ Compoziție muzicală instrumentală asemănătoare cu aceea definită mai sus. – Din it. aria. Vezi definitia »

ORTOMETRÍE s. f. redresare și fixare în poziție normală a uterului deplasat. (< fr. orthométrie) Vezi definitia »

PALEONTOGRAFÍE s.f. (Geol.) Descriere a fosilelor. [Gen. -iei. / cf. germ. Paläontographie < gr. palaios – vechi, on – ființă, graphein – a scrie]. Vezi definitia »

RÖNTGENTERAPÍE s. f. (Med.) Radioterapie. [Pr.: rönt-ghen-. – Var.: roentgenterapíe s. f.] – Din fr. röntgenthérapie, germ. Röntgentherapie. Vezi definitia »