PREZBITERIANÍSM s.n. Confesiune protestantă răspândită în Anglia și în alte țări, care nu recunoaște autoritatea episcopilor. [Cf. fr. presbytérianisme, cf. gr. presbyteros – preot]. Vezi definitia »

EPICURÍSM s. n. Doctrină morală a lui Epicur și a discipolilor săi bazată pe teoria etică a fericirii raționale a individului. [Var.: epicureísm s. n.] – Din fr. épicurisme. Vezi definitia »

NEOPITAGORÍSM s. n. curent filozofic de origine ale-xandrină care a reactualizat pitagorismul, îmbinându-l cu platonismul și accentuând tendințele sale mistice. (< fr. néo-pythagorisme) Vezi definitia »

NEOJUNIMÍSM s. n. Școală estetică existentă între cele două războaie mondiale care reactualizează principiile junimiste. [Pr.: ne-o-] – Neo- + junimism. Vezi definitia »

CATAMORFÍSM, catamorfisme, s. n. (Geol.) Totalitatea proceselor care se produc în partea superioară a scoarței terestre. – Din engl. catamorphisme. Vezi definitia »