VOLUNTARÍSM s. n. 1. Concepție filozofică potrivit căreia existența se întemeiază pe anumite tendințe iraționale ale voinței umane sau pe o voință cosmică oarbă. 2. Concepție sociologică care neagă existența legilor obiective ale naturii și necesitatea lor în societate și atribuie voinței (individuale sau colective) o importanță primordială, hotărâtoare. 3. Concepție psihologică care atribuie proceselor voliționale rolul hotărâtor în viața psihică. – Din fr. volontarisme (după voluntar). Vezi definitia »

MARCIONÍSM s. n. doctrină a ereticului Marcion, care propovăduia dualismul gnostic și respingea Vechiul Testament. (< fr. marcionisme) Vezi definitia »

CABOTINÍSM s.n. Cabotinaj. [< fr. cabotinisme]. Vezi definitia »

MUTACÍSM s.n. Pronunțarea unei consoane (mai ales a lui m, b, p) în locul alteia. [< fr. mutacisme]. Vezi definitia »

BOTULÍSM s. n. Toxiinfecție alimentară provocată de toxina bacilului botulinic. – Din fr. bothulisme. Vezi definitia »