Definita cuvantului antiteză
ANTITÉZĂ, antiteze, s. f. 1. Opoziție dialectică între două fenomene, idei, judecăți etc. ♦ Figură de stil bazată pe opoziția dintre două idei, fenomene, situații, personaje, expresii etc., care se pun reciproc în relief. 2. (Fil.) Momentul al doilea al triadei teză-antiteză-sinteză, care neagă teza. – Din fr. antithèse.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu antiteză
pareátcă (-étce), s. f. – (Mold.) Rutină, practică. Rut. porjadk, rus. porjadok (Tiktin). Der. păretcar, s. m. (tipicar). Vezi definitia »
CONTRAPÁNTĂ, contrapante, s. f. Pantă opusă unei alte pante în cadrul unei văi fluviale sau glaciare, cu formații geologice de durități și vârste diferite. – Din fr. contrepente. Vezi definitia »
ACOLÁDĂ, acolade, s. f. 1. Semn grafic în forma a două fragmente de arc împreunate, prin care se arată că mai multe cuvinte, formule, portative muzicale etc., sunt legate între ele printr-un anumit raport. 2. (Înv.) Moment din ceremonialul prin care se învesteau cavalerii în evul mediu. – Fr. accolade. Vezi definitia »
țúică (-ci), s. f. – Vinars de prune, băutură tipică a țăranilor rom. Origine necunoscută, dar probabil creație expresivă. Cf. sb., cr. cujka (Cihac, II, 437), care provine din rom., ca și săs. tsuikĕ. – Der. țuicar, s. m. (fabricant de țuică); țuicărie, s. f. (alambic). Vezi definitia »
CITOLÍZĂ s. f. proces de distrugere sau degenerare a elementelor celulare. (< fr. cytolyse) Vezi definitia »