SEXUALÍSM s. n. 1. stare a unei ființe care are sex. 2. sexualitate erijată în principiu. (< fr. sexualisme) Vezi definitia »

IDIOMATÍSM s.n. (Lingv.) Particularitate lingvistică proprie unui anumit idiom, unei anumite limbi. [Pron. -di-o-. / cf. fr. idiomatisme, it. idiomatismo]. Vezi definitia »

PSIHOLOGÍSM s. n. Orientare, tendință, concepție care exagerează rolul factorului psihologic în diferite sfere ale activității omenești; exagerare a importanței factorului psihologic în literatură. – Din fr. psychologisme. Vezi definitia »

FUNCȚIONALÍSM s.n. Curent în arhitectura contemporană care cere ca într-o construcție să se vadă corespondența dintre aceasta și procesele de producție sau de viață care se desfășoară în cadrul ei. [Pron. -ți-o-. / cf. it. funzionalismo, germ. Funktionalismus, fr. fonctionnalisme]. Vezi definitia »

ZWINGLIANÍSM s. n. doctrină teocratică a lui Zwingli și a discipolilor săi care consideră Biblia ca autoritate supremă, opunând-o dogmelor și formelor de cult catolice. (<fr. zwinglianisme) Vezi definitia »