ADJECTÍV, adjective, s. n. Parte de vorbire flexibilă care arată o însușire a unui obiect sau a unei ființe și determină numele acestora, acordându-se cu ele în gen, număr și caz. – Din fr. adjectif, lat. adjectivum. Vezi definitia »

ANTISPORTÍV, -Ă adj. Care nu practică și nu iubește sportul; contrar spiritului sportiv. [Cf. fr. antisportif]. Vezi definitia »

EXPANSÍV, -Ă, expansivi, -e, adj. Care are tendința de a-și împărtăși deschis și spontan impresiile și sentimentele; vioi, exuberant, comunicativ, deschis. – Din fr. expansif. Vezi definitia »

INFINITÍV s.n. (adesea adj.) Modul nepersonal care denumește acțiunea exprimată de verb. [Cf. lat. infinitivus, fr. infinitif]. Vezi definitia »

ATRACTÍV, -Ă, atractivi, -e, adj. Atrăgător. – Din fr. attractif, lat. attractivus. Vezi definitia »