ALTERNÁNȚĂ, alternanțe, s. f. Revenire prin alternare. ♦ Variație a vocalelor sau a consoanelor într-un cuvânt sau în cuvintele din aceeași familie, folosită de limbă pentru a diferenția diversele forme gramaticale sau derivatele unui cuvânt. – Fr. alternance. Vezi definitia »

AGRICULTÚRĂ, agriculturi, s. f. Cultivarea pământului (și creșterea animalelor) în vederea obținerii unor produse alimentare și a unor materii prime pentru industrie; totalitatea lucrărilor și metodelor întrebuințate în acest scop. ◊ Agricultură socialistă = agricultură făcută pe mari întinderi de pământ, bazată pe mijloacele și metodele cele mai înaintate de muncă, pe folosirea cuceririlor științei și pe proprietatea colectivă sau de stat asupra pământului și a mijloacelor de producție. – Fr. agriculture (lat. lit. agricultura). Vezi definitia »

CEÁȚĂ, cețuri, s. f. 1. Particule de apă rezultate din vaporizarea apei de pe pământ, aflate în suspensie în atmosferă, la suprafața solului, și care îngreuiază vizibilitatea; negură, pâclă. 2. (Impr.) Aburii care se condensează pe o sticlă, pe o suprafață netedă. – Lat. caecia (< caecus „orb”). Vezi definitia »

lalanghítă (-te), s. f. – Un fel de uscățele. Ngr. λαλαγγίτα, din tc. lalagit (Șeineanu, II, 233; Lokotsch 1301; DAR). În Mold. Vezi definitia »

IMPENITÉNȚĂ s.f. (Rar) Caracterul, starea celui impenitent; nepocăință. [< fr. impénitence]. Vezi definitia »