BANDITÉSC, -EASCĂ, banditești, adj. Tâlhăresc. – Bandit + suf. -esc. Vezi definitia »

ETRÚSC, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Etruria. (s. f.) limbă neindo-europeană vorbită de etrusci. (< fr. étrusque, lat. etruscus) Vezi definitia »

AROMÂNÉSC, -EÁSCĂ, aromânești, adj. Aromân (2). – Din aromân + suf. -esc. Vezi definitia »

MOJICÉSC, -EÁSCĂ, mojicești, adj. (Despre purtări, atitudini etc.) De mojic (1), specific mojicului; grosolan, vulgar, mitocănesc. – Mojic + suf. -esc. Vezi definitia »

OBELÍSC, obeliscuri, s. n. Monument comemorativ de origine egipteană, de forma unui stâlp înalt și ascuțit la vârf, alcătuit de obicei dintr-un singur bloc de piatră și acoperit cu inscripții. ♦ Stâlp sau piesă de lemn, de piatră etc. de forma monumentului descris mai sus, folosit ca element de arhitectură. – Din fr. obélisque. Vezi definitia »