ARĂTĂTÓR, arătătoare, s. n. 1. Lamă îngustă (de la instrumentele de măsurat) care indică greutatea, direcția, timpul etc.; indicator. 2. Degetul al doilea de la mână (cu care se arată). ◊ (Adjectival) Deget arătător. – Din arăta + suf. -(ă)tor. Vezi definitia »

zăpăcitór adj. m., pl. zăpăcitóri; f. sg. și pl. zăpăcitoáre Vezi definitia »

STOR s. n. perdea pentru ferestre, care se ridică sau se lasă cu ajutorul unui resort sau cu o sfoară specială. (< fr. store) Vezi definitia »

AGRICULTÓR, -OÁRE, agricultori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă efectiv și permanent cu agricultura. V. plugar – Fr. agriculteur (lat. lit. agricultor, -oris). Vezi definitia »

PRELUCRĂTÓR, -OÁRE, prelucrători, -oare, adj. Care prelucrează, al cărui obiectiv este prelucrarea materialelor. Industrie prelucrătoare. – Prelucra + suf. -ător. Vezi definitia »