URSITOÁRE, ursitoare, s. f. (În superstiții) 1. Ființă imaginară despre care se crede că are darul de a hotărî soarta omului de la naștere. 2. (Înv.) Soartă, destin, ursită. [Pl. și: ursitori] – Din ursi + suf. -(i)toare. Vezi definitia »

VALIDÁRE s.f. Acțiunea de a valida și rezultatul ei; confirmare, întărire, recunoaștere. [< valida]. Vezi definitia »

RUMENÍRE, rumeníri, s.f. ~; culoare roșie, roșcată. Te-ai însenina văzându-i rumenirea în obraji. Vezi definitia »

GHIDÁRE s.f. Acțiunea de a (se) ghida. [< ghida]. Vezi definitia »

NEORGANIZÁRE s. f. v. HAOS (2). Stare generală de mare confuzie, dezordine mare, învălmășeală, neorganizare. [DEX '98] Vezi definitia »