HIGRÓMĂ, higrome, s. f. Inflamație a pungilor seroase de sub piele, în dreptul unei articulații. – Din fr. hygroma. Vezi definitia »

FÍZICĂ s.f. Știință care se ocupă cu studiul structurii și al proprietăților materiei, cu formele mișcării ei și cu legile generale ale fenomenelor naturii anorganice. ◊ Fizică atomică = parte a fizicii care studiază proprietățile fizice ale atomilor; fizică nucleară = ramură a fizicii care studiază proprietățile nucleului atomic. [Gen. -iei, var. fisică s.f. / < fr. physique, lat. physica, gr. physikos < physis – natură]. Vezi definitia »

EURIBIÓZĂ s. f. reacție de maximă rezistență a unui organism față de variațiile mari ale factorilor de mediu. (< fr. eurybiose) Vezi definitia »

NONVIOLÉNȚĂ s.f. Concepție social-politică utopică, care opune luptei revoluționare autoperfecționarea morală, armonia dintre clase etc. [Pron. -vi-o-. / cf. fr. non-violence]. Vezi definitia »

VILEGIATÚRĂ, vilegiaturi, s. f. Concediu, vacanță etc. petrecută de cineva în afara locului său de domiciliu. [Pr.: -gi-a-. – Var.: (pop.) viligiatúră s. f.] – Din fr. villégiature. Vezi definitia »