UZÁGIU s. n. v. uzaj. Vezi definitia »

LÚCIU, -IE, (I) lucii, adj., (II) luciuri, s. n. I. Adj. 1. (Despre obiecte) Care răsfrânge razele de lumină, care lucește (1); lucitor, lucios. 2. Cu lustru¹, lustruit; neted; p. ext. alunecos. ◊ Expr. Sărăcie lucie = sărăcie mare; mizerie. (Adverbial) Sărac luciu = foarte sărac. ♦ Lipsit de obstacole, neted; deschis. 3. (Despre terenuri, drumuri etc.) Acoperit de gheață; lunecos. II. S. n. Aspect al suprafeței unui solid, datorit reflexiei luminii; suprafață strălucitoare a unor obiecte care răsfrâng razele de lumină. ♦ Fig. Strălucire, splendoare. ♦ Lustru. – Din luci (derivat regresiv). Vezi definitia »

SUFRAGÍU¹, sufragii, s. m. (Înv.) Om de serviciu care servea la masă. [Var.: sovragíu s. m.] – Din tc. sofraci. Vezi definitia »

BINAGÍU, binagii, s. m. (Înv.) Mic antreprenor de construcții. – Din bina + suf. -giu. Vezi definitia »

LITOTÁMNIU s. m. algă marină roșie, din familia florideelor, încrustată cu calciu, asemănătoare cu un coral. (< fr. lithothamnium) Vezi definitia »