fălnógiu (-gi), s. m. – (În Trans.) Primar. Mag. falnagy „om de vază dintr-un loc” (DAR). Termen administrativ (sec. XIX). Vezi definitia »

TUCIURÍU, -ÍE, tuciurii, adj. (Care are pielea) de culoare închisă (ca tuciul); negricios, brunet, oacheș. – Tuci + suf. -uriu. Vezi definitia »

RUTÉNIU s.n. Metal cenușiu asemănător cu platina, foarte refractar, casabil și greu fuzibil, întrebuințat la fabricarea filamentului pentru becurile electrice. [Pron. -niu. / < fr. ruthénium]. Vezi definitia »

OSUÁRIU s. n. v. osuar. Vezi definitia »

CARCALIU, com. în jud. Tulcea; 4.337 loc. (1991). Așezare eponimă și cultură neolitică (milen. 4 î. Hr.). Vezi definitia »