ANOMALÍE, anomalii, s. f. Abatere de la normă, deviere de la regula obișnuită; p. ext. defect (grav), meteahnă. – Fr. anomalie (< gr.). Vezi definitia »

ENANTIOMORFÍE s. f. proprietate a unor entități, ale căror imagini se oglindesc reciproc, de a se suprapune între ele numai prin reflectare într-un plan extern; enantiomorfism. ◊ (min.) proprietate a două substanțe de a cristaliza în două forme, dintre care una este imaginea inversă a celeilalte. (< fr. énantiomorphie) Vezi definitia »

SUPIÉ s.n. v. supieu. Vezi definitia »

NEOFILÍE s. f. tendință, dorință pentru tot ce este nou. (< it. neofilia) Vezi definitia »

SOCIOGONÍE s. f. totalitatea miturilor, teoriilor etc. referitoare la geneza și dezvoltarea societății. (< fr. sociogonie) Vezi definitia »