TRON s.n. Scaun, jeț special împodobit pe care stau monarhii la ceremonii; scaunul domniei; (p. ext.) simbol al puterii regale, al domniei. ♦ (Fig.) Puterea suverană a monarhilor; domnie. [Cf. lat. thronus, gr. thronos, fr. trône]. Vezi definitia »

FARAÓN, faraoni, s. m. 1. Titlu pe care îl purtau vechii regi ai Egiptului; persoană care avea acest titlu. ♦ (Fam., ir. sau glumeț) Țigan. 2. (Înv.) Numele unui joc de cărți. – Din fr. pharaon. Vezi definitia »

PILÓN, piloni, s. m. 1. (Adesea fig.) Stâlp puternic care susține o construcție sau o parte a unei construcții. ♦ Element decorativ în formă de stâlp prismatic, așezat la capătul unui pod (de o parte și de alta), la intrarea într-o expoziție etc. 2. Construcție masivă la monumente sau la temple, de o parte și de alta a intrării. 3. Suport de metal, de beton armat sau de lemn care servește la susținerea conductelor și izolatoarelor liniilor electrice aeriene, a antenelor electromagnetice etc. – Din fr. pylône. Vezi definitia »

BLAZÓN, blazoane, s. n. Semn convențional distinctiv al unui stat, oraș sau (în orânduirea feudală și capitalistă) al unei familii nobile; stemă. – Fr. blason. Vezi definitia »

PROTRITÓN s. m. amfibian din grupa stegocefalilor, asemănător cu salamandra, care trăiește în mlaștini. (< fr. protriton) Vezi definitia »