ipílă s.f. (reg., înv.) 1. sulul carului, inima carului. 2. prăjină de lemn lungă cu care se lucrează la strânsul fânului. Vezi definitia »

muzicánță s.f. (reg.; deprec.) gura omului. Vezi definitia »

IÚȘNIȚĂ, iúșnițe, s. f. Bici. (din iușni² + suf. -iță; cf. iuști) Vezi definitia »

HEMOGRÁMĂ s.f. Analiză prin care se stabilește compoziția sângelui. [< fr. hémogramme, cf. gr. haima – sânge, gramma – scriere]. Vezi definitia »

GÉNĂ s. f. unitate funcțională individuală a unui cromozom, care poartă caracterele eredității. (< fr. gène) Vezi definitia »