Definita cuvantului perima
PERIMÁ, pers. 3 perimează, vb. I. Refl. (Despre idei, concepții, teorii) A înceta să mai fie actual, să mai corespundă; a ieși din uz; a se demoda, a se învechi, ♦ (Jur.; despre procese, acțiuni etc.) A se stinge (în fața unei instanțe) din cauza depășirii termenului legal. – Din fr. périmer.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu perima
CONFIRMÁ vb. tr. 1. a întări, a susține, a recunoaște autenticitatea, exactitatea unui lucru, justețea unei afirmații; a adeveri. 2. (jur.) a renunța la dreptul de a cere anularea unui act juridic, recunoscându-l ca valabil. ◊ a întări prin aprobare (un mandat de arestare). 3. a definitiva pe cineva într-un post, într-o situație. 4. (la catolici; despre episcopi) a oficia ritualul confirmației. (< fr. confirmer, lat. confirmare) Vezi definitia »
CONSUMÁ2, consúm, vb. I. 1. Tranz. A nimici, a mistui, a distruge un lucru. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) istovi, a (se) epuiza, a(se) slei (de puteri), a (se) uza. – Din fr. consumer, lat. consumere. Vezi definitia »
prima menstruație Vezi definitia »
afuma, afum v. r. a se îmbăta ușor; a se ameți Vezi definitia »
ASUMÁ vb. I. tr. 1. A-și lua (ceva) asupra sa; a se angaja la îndeplinirea unui lucru. 2. A accepta ca ipoteză o propoziție (judecată) pentru a constata consecințele care rezultă din ea. [P.i. asúm, 3,6 -mă. / < fr. assumer]. Vezi definitia »