RÂNDUNÍCĂ, rândunici, s. f. 1. Pasăre călătoare insectivoră cu coada adânc bifurcată, cu pene albe-gălbui pe burtă și negre-albăstrui pe spate (Hirundo rustica). 2. Compus: rândunică-de-mare = pește marin care înoată pe fundul apei cu ajutorul înotătoarelor pectorale (Trigla lucerna). 3. Ultima dintre cele cinci pânze ale unui catarg, așezată în vârful acestuia. – Rândun[ea] + suf. -ică. Vezi definitia »

ERITROCITÓZĂ s. f. creștere a numărului de eritrocite în sânge. (< fr. érythrocytose) Vezi definitia »

dezlegătúră, dezlegătúri, s.f. (reg., înv.) desfacere a unei vrăji. Vezi definitia »

ODONTOPLÁSTICĂ s. f. replantare dentară. (< germ. Odontoplastik) Vezi definitia »

GHÍNĂ s. f. ghinion. (< fr. guigne) Vezi definitia »