PARAGENÉZĂ, parageneze, s. f. Formare în aceeași epocă a mai multor minerale asociate. ♦ Asociație de minerale formată în urma unui anumit proces geologic. – Din fr. paragénèse. Vezi definitia »

aferénță s.f. (med.) transmitere a impulsurilor senzitivo-senzoriale la diverse niveluri ale sistemului nervos central. (< germ. Afferenz) Vezi definitia »

frucitúră s.f. (reg.) 1. căpiță de fân mai mare. 2. bifurcare. Vezi definitia »

MASTÍTĂ s.f. Inflamație a mamelei, a glandei mamare; mamită. [< fr. mastite, cf. gr. mastos – mamelă]. Vezi definitia »

SIRÉNĂ, sirene, s. f. I. 1. Aparat (acționat cu aburi, cu aer comprimat etc.) care produce sunete de mare intensitate și cu care se dau semnale în fabrici, în navigație etc. ♦ Sunetul emis de un astfel de aparat. 2. Aparat format dintr-un disc prevăzut cu mai multe găuri, prin care trece un curent de aer și care servește la determinarea înălțimii unui sunet prin comparare cu alte sunete. II. (În mitologia greacă) Ființă fabuloasă, cu aspect de femeie, cu picioare și aripi de pasăre, mai târziu cu coadă de pește, care, prin cântecele ei, ademenea pe corăbieri în locuri primejdioase, unde aceștia își găseau moartea. ♦ Fig. Femeie seducătoare. – Din fr. sirène, it. sirena, lat. siren, -enis. Vezi definitia »