POMNEÁTĂ, pomnete, s. f. 1. (Pop.) Șervet, batistă sau fâșie de pânză albă, având legate la un capăt un ban, iar la celălalt o lumânare, care se pune în mâna mortului sau se dă de pomană celor care iau parte la înmormântare. 2. (Reg.) Colac împletit care se dă de pomană la înmormântări. [Var.: (reg.) pomeneátă s. f.] – Din sl. pamĩatŭ. Vezi definitia »

UZÁNȚĂ, uzánțe, s.f. 1. Mod de a proceda, de a lucra propriu pentru un anumit lucru, pentru o anumită activitate. 2. Obicei, datină, cutumă; uzaj (2). 3. (Jur.) Uzanțe diplomatice = totalitatea practicilor în relațiile diplomatice dintre state. (din fr. usance, it. usanza) Vezi definitia »

mápă (mápe), s. f. – 1. Obiect de birou. – 2. Servietă plată. Germ. Mappe (Candrea). – Der. mapamond, s. n. (planiglob), din fr. mappemonde. Vezi definitia »

CĂPÚȘĂ, căpușe, s. f. I. (La pl.) Gen de artropode parazite din clasa arahnidelor, care se înfig în pielea animalelor și a omului și se hrănesc sugându-le sângele (Ixodes); (și la sg.) animal care face parte din acest gen. ◊ Expr. Ce-i în gușă, și-n căpușă, se zice despre un om sincer; care spune tot ce gândește. II. 1. (Bot.) Ricin. 2. Mugur de viță, din care se dezvoltă coardele și rodul; ochi¹. – Cf. alb. këpushë. Vezi definitia »

GHÍLDĂ s. f. (în apusul Europei) 1. asociație economică, politică și religioasă la începutul epocii feudale. 2. asociație meșteșugărească sau comercială asemănătoare corporației, în evul mediu. (< fr. ghilde) Vezi definitia »