CĂLDURĂ, călduri, s. f. 1. Starea sau gradul de încălzire a unui corp; faptul că un corp posedă o anumită temperatură; senzație produsă de corpurile calde; temperatură ridicată. 2. (Fiz.) Mărime scalară prin care se exprimă transferul de energie între sistemele fizico-chimice sau între diferite părți ale aceluiași sistem în cadrul unei transformări în care nu se efectuează lucru mecanic; p. ext. parte a fizicii care studiază fenomenele termice. ◊ Căldură specifică = căldură necesară ridicării cu un grad Celsius a temperaturii unui gram dintr-un corp. ◊ Căldură animală = energie calorică rezultată în decursul metabolismului pe seama proceselor de oxidare a substanțelor nutritive. 3. (La pl.) Timp călduros, atmosferă fierbinte; vreme toridă. 4. (La pl.) Temperatură ridicată a corpului; febră. 5. Fig. Ardoare, înfocare, patimă. ♦ Afecțiune, amabilitate, prietenie. 6. (La pl.) Perioadă din ciclul sexual în care animalele femele manifestă dorința naturală de a se împerechea. – Lat. pop. caldura. Vezi definitia »

SPECTROGRÁMĂ s. f. fotografie a unui spectru obținută la spectrograf. (< fr. spectrogramme) Vezi definitia »

CIOPÂRȚEÁLĂ, ciopârțeli, s. f. Ciopârțire. – Ciopârți + suf. -eală. Vezi definitia »

măciucă, măciuci s. f. (pop.) penis. Vezi definitia »

PREFECTORÍȚĂ, prefectorițe, s. f. (Rar) Soția prefectului. – Din prefect + suf. -iță (după doctoriță). Vezi definitia »