beilíc (beilícuri), s. n. – 1. Palat rezervat oaspeților domnitorului, și mai ales trimișilor Sultanului. – 2. Monopol al cumpărării de oi pentru consumul palatului domnesc, a cărui valoare se stabilea, în general abuziv, de către cumpărător. – 3. Lucru de mîntuială. Tc. beylik (Șeineanu, II, 14), de unde provine și ngr. μπεηλίϰι. Cuvînt înv., ca și der. său beilicciu, s. m. (slujbaș însărcinat cu cumpărarea unui beilic 2), din tc. beylikci (sec. XVII). Vezi definitia »

ORTOFÓNIC, -Ă adj. Care redă precis timbrul sunetului emis. [Cf. fr. orthophonique]. Vezi definitia »

POLIGÉNIC, -Ă, poligenici, -ce, adj. Poligenetic. – Din fr. polygénique. Vezi definitia »

SEMAFÓRIC, -Ă adj. (Despre semnale) Emis de semafor. [< fr. sémaphorique]. Vezi definitia »

FENÓLIC, -Ă adj. referitor la fenoli; care conține fenoli. (< fr. phénolique) Vezi definitia »