Definita cuvantului orbalț
ORBÁLȚ, (1) orbalțuri, s. n., (2) orbalți, s. m. (Înv. și pop.) 1. S. n. Erizipel, brâncă. 2. S. m. Numele a două plante erbacee întrebuințate în medicina populară: a) plantă veninoasă, cu tulpina subțire, cu frunze mari și flori mici, albe-gălbui (Actaea spicata); b) silnică. – Din magh. orbánc.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu orbalț
JOCULÉȚ, joculețe, s. n. Diminutiv al lui joc; jocușor, jocuț. – Joc + suf. -uleț. Vezi definitia »
corcoréț, corcoréți, s.m. (reg.) măr pădureț. Vezi definitia »
TĂTICÚȚ, tăticuți, s. m. (Fam.) Tătic. – Tătic + suf. -uț. Vezi definitia »
șpronț, șprónțuri, s.n. (reg.) 1. buștean ale cărui capete au fost rotunjite cu toporul. 2. (în forma: șpironț) capăt ieșit al unui butuc. 3. (în forma: ștronț) capătul mai gros al unui buștean. Vezi definitia »
ȘUGUBẮȚ, -EÁȚĂ, șugubeți, -e, adj. 1. Glumeț, hazliu; poznaș. 2. (Înv.) Primejdios; înșelător, amăgitor. [Var.: șugubéț, -eáță adj.] – Din sl. dušegubĩcĩ. Vezi definitia »