BRAHMÁN, -Ă (‹ fr.) s. n., s. m. și f. 1. Cuvînt sanscrit desemnînd, în gîndirea indiană, absolutul, sufletul universal sau divinitatea impersonală abstractă din care provine tot ce există și din care orice ființă, animal sau plantă, deține o particulă, sufletul individual (ātman). 2. S. m. și f. Membru al clasei sacerdotale considerată cea mai înaltă din cele patru caste principale: avînd ca îndatoriri îndeplinirea sacrificiilor, studiul Vedelor și explicarea lor, binefacerile. Vezi definitia »

VOLTAIRIÁN, -Ă TE-RI-/ I. adj. propriu lui Voltaire. II. adj., s. m. f. 1. (adept) al voltairianismului. 2. (cel) care adoptă sau exprimă o atitudine de anticlericalism și scepticism, proprii lui Voltaire. (< fr. voltairien) Vezi definitia »

CRĂPUȘTEÁN, crăpușteni, s. m. Crăpcean. – Din crap. Vezi definitia »

OFIDIÁN, ofidieni, s. m. (La pl.) Ordin de reptile care cuprinde șerpii; (și la sg.) reptilă care face parte din acest ordin. [Pr.: -di-an] – Din fr. ophidien. Vezi definitia »

coșoveán, coșovéni, s.m. (reg.) chirigiu, căruțaș. Vezi definitia »