OSMÁN, -Ă, osmani, -e, s. m. și f., adj. (Înv.) 1. S. m. și f. Turc. 2. Adj. Turcesc.* Limba osmană = limba turcă. – Din osmanlâu (derivat regresiv). Vezi definitia »

Zoroastrian „E peștera neagră zăhastrului mag” Eminescu, Povestea magului călător în stele, II, v.8 Vezi definitia »

AALENIÁN, -Ă, aalenieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior. 2. Adj. Care aparține aalenianului (1), privitor la aalenian. [Pr.: a-a-le-ni-an] – Din fr. aalénien. Vezi definitia »

UMBRIÁN, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Umbria. ◊ (s. f.) limbă indo-europeană vorbită în antichitate de triburile umbrienilor din Italia centrală. II. s. n. dialect italian vorbit în Umbria. (< fr. ombrien) Vezi definitia »

CIOLÁN, ciolane, s. n. 1. Os (mare) de animal (tăiat, cu sau fără carne pe el) sau (fam.) os de om. ♦ Expr. A da (cuiva) un ciolan de ros = a da (cuiva) posibilitatea de a obține avantaje sau profituri materiale. A umbla după ciolan = a umbla după profituri materiale. A scăpa ciolanul din mână = a pierde o situație avantajoasă. 2. (Fam.) Membru al corpului; (la pl.) schelet al corpului. ◊ Expr. A i se muia (cuiva) ciolanele = a-i slăbi puterile, a se moleși. A-i trece (cuiva) ciolan prin ciolan = a fi foarte obosit. A-i rupe (sau a-i frânge, a-i muia cuiva) ciolanele = a bate tare (pe cineva). A-i putrezi (cuiva) ciolanele = a fi mort (de mai multă vreme). A-i rămâne ciolanele (pe) undeva = a muri departe de casă, prin locuri străine. 3. (Reg.) Obadă (a roții de car). – Din sl. članŭ. Vezi definitia »