Definita cuvantului ciolan
CIOLÁN, ciolane, s. n. 1. Os (mare) de animal (tăiat, cu sau fără carne pe el) sau (fam.) os de om. ♦ Expr. A da (cuiva) un ciolan de ros = a da (cuiva) posibilitatea de a obține avantaje sau profituri materiale. A umbla după ciolan = a umbla după profituri materiale. A scăpa ciolanul din mână = a pierde o situație avantajoasă. 2. (Fam.) Membru al corpului; (la pl.) schelet al corpului. ◊ Expr. A i se muia (cuiva) ciolanele = a-i slăbi puterile, a se moleși. A-i trece (cuiva) ciolan prin ciolan = a fi foarte obosit. A-i rupe (sau a-i frânge, a-i muia cuiva) ciolanele = a bate tare (pe cineva). A-i putrezi (cuiva) ciolanele = a fi mort (de mai multă vreme). A-i rămâne ciolanele (pe) undeva = a muri departe de casă, prin locuri străine. 3. (Reg.) Obadă (a roții de car). – Din sl. članŭ.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ciolan
DIOXÁN s. m. eter ciclic rezultat din reacția dintre două molecule de glicol. (< fr. dioxane) Vezi definitia »
EICOSÁN s. m. hidrocarbură parafinică cu 20 de atomi de carbon în moleculă. (< fr. éicosan) Vezi definitia »
STATISTICIÁN, -Ă, statisticieni, -e, s. m. și f. Specialist în statistică. [Pr.: ci-an] – Din fr. statisticien. Vezi definitia »
sărmán (sărmáni), s. m. – 1. Sărac, proletar, amărît. – 2. Orfan. – Var. înv. săriman, sîrman, suruman, Mold. sîr(u)man, siriman, suriman, Trans. sără(i)man. Sl. siromachŭ ‹ gr. χειρομάχος (Cihac, II, 326; Giurescu, R. Istorică, XIII, 23-43), cf. bg., sb., cr. siromah, cu schimb de suf. -man. – Der. sărmănesc, adj. (înv., de sărman); sărmănie, s. f. (înv., sărăcie). – Cf. siromah. Vezi definitia »
EXOCRANIÁN, -Ă adj. Situat în afara cavității craniene. [Pron. ni-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. exocránien]. Vezi definitia »