ROIBULÉȚ, -EÁȚĂ, roibuleți, -e, adj. (Adesea substantivat, m.) Diminutiv al lui roib. – Roib + suf. -uleț. Vezi definitia »

stărpăț s.n. (reg.) nume de plantă. Vezi definitia »

șaránț, șaránțuri, s.n. și șaránți, s.m. (reg.) 1. par, stâlp, bârnă. 2. ușor (la ușă). Vezi definitia »

șpriț (-țuri), s. n. – 1. Vas de vin cu sifon. – 2. (Arg.) Glumă. Germ. Spritz. – Der. șprițui, vb. refl. (a bea zdravăn). Vezi definitia »

ospắț (-péțe), s. n. – Masă, banchet. – Mr. uspeț. Lat. hospitium (Pușcariu 1230; Candrea-Dens., 1276; REW 4200), cf. ngr. σπίτι, alb. štëpi „casă” (Rosetti, I, 170 crede că numai în rom. s-a păstrat cuvîntul lat.). Pentru semantism, cf. Todoran, Dacor., XI, 128. Cf. oaspete. – Der. ospeție, s. f. (ospitalitate); ospețime, s. f. (adunare de musafiri). Der. neol. ospiciu, s. n., din fr. hospice; ospitalier, adj., din fr. hospitalier; ospitalitate, s. f., din fr. hospitalité. Vezi definitia »