MEȘTEȘUGÍT, -Ă, meșteșugiți, -te, adj. 1. (Mai ales fam.) Lucrat cu artă, cu iscusință, cu talent; (despre acțiunile, manifestările oamenilor) iscusit, abil, priceput. 2. (Înv.) Viclean, șiret. 3. (Astăzi rar) Artificial, nefiresc, fals; căutat. – V. meșteșugi. Vezi definitia »

BIOCONSTRUÍT (‹ bio + construit) adj. (Despre o rocă sau un sediment) Care rezultă din activitatea fiziologică a unor organisme coloniale (ex. calcare recifale). Vezi definitia »

CALCANTIT (‹ fr. {s} gr. khalkos „cupru” + anthos „floare”) s. n. Sulfat de cupru hidratat, natural, format ca mineral secundar în zonele de oxidație ale zăcămintelor de sulfuri cuprifere și sub formă de stalactite pe pereții galeriilor nearisite din regiunile cu climă uscată. Are culoare albastră-verde și luciu sticlos. Este folosit în agricultură ca fungicid (zeamă bordeleză), în vopsitorie, imprimerie. Sin.: piatră vînătă. Vezi definitia »

săcărít, săcărítă, adj. (reg.; despre lanurile de grâu) prin care a crescut secara; (despre boabele de grâu) amestecate cu cele de secară; secăros, secăreț. Vezi definitia »

ZUMZĂÍT s. n. Zumzet. (din zumzăi) Vezi definitia »