STABILIZATÓR, -OÁRE adj. Care dă stabilitate. // s.n. 1. Partea fixă a ampenajului orizontal, care asigură stabilitatea avionului în timpul zborului. 2. Dispozitiv bazat pe principiul giroscopului care reduce oscilațiile unei nave. 3. Aparat pentru menținerea constantă a tensiunii surselor de alimentare cu energie electrică. // s.m. Substanță care se adaugă unei soluții coloidale sau unei suspensii pentru a-i mări stabilitatea; stabilizant. [Cf. fr. stabilisateur]. Vezi definitia »

COEFÓR, -Ă s. m. f. (la greci) persoană care aducea ofrande pentru jertfe. (< fr. choéphore) Vezi definitia »

sfârșitór, sfârșitoáre, adj., s.m. (înv.) 1. (adj.) care ajunge să ..., care săvârșește. 2. (s.m.) înfăptuitor. Vezi definitia »

LOCUȘÓR s. n. v. locșor. Vezi definitia »

MONOFLÓR, -Ă, adj. (Despre miere, polen etc.) Care a fost cules de la o singură specie de floare. – Mono- + flor[al]. Vezi definitia »