TOCÍT, -Ă, tociți, -te, adj. (Despre obiecte tăioase sau ascuțite) Care nu mai taie, cu tăișul uzat, ros, îngroșat. ♦ P. gener. Ros, uzat. – V. toci. Vezi definitia »

MUȘUROÍT s. n. Mușuroire. [Var.: mușiroít s. n.] – V. mușuroi². Vezi definitia »

TORÍT s. n. Silicat natural de toriu, puternic radioactiv, întrebuințat, ca minereu, pentru extragerea unor elemente radioactive. – Din fr. thorite. Vezi definitia »

PUNGÍT, -Ă, pungiți, -te, adj. (Despre gură, buze) Strâns, țuguiat (ca o pungă). – V. pungi. Vezi definitia »

SIDEROCÍT s.n. Globulă roșie conținând incluziuni ferice și nu hemoglobinice. [< fr. sidérocyte]. Vezi definitia »