ZBILȚ, zbilțuri, s. n. 1. Laț de sârmă cu care hingherii prind câinii vagabonzi. 2. Unealtă formată dintr-un cârlig fixat de o coadă de lemn, cu care se trag afară din apă peștii mari. – Et. nec. Vezi definitia »

CERTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, certăreți, -e, adj. (Adesea substantivat) Căruia îi place cearta, care caută ceartă; gâlcevitor, arțăgos. – Ceartă + suf. -ăreț. Vezi definitia »

na-ha hăiț! / șah! expr. (țig.) nu vorbi / nu spune / nu recunoaște nimic! Vezi definitia »

MĂGĂRÉȚ², -EÁȚĂ, măgăreți, -e, adj. (Rar) Măgăresc. – Din măgar + suf. -eț. Vezi definitia »

sugșugáț, -ă, adj. (înv.; despre anii agricoli) sărac, neproductiv. Vezi definitia »