OSTRÉȚ, ostrețe, s.n. Șipcă folosită la facerea gardurilor; îngrăditură de șipci, de zăbrele sau de pari; gard. Vezi definitia »

ULIÚȚ, uliuți, s. m. Ulișor. – Din uliu + suf. -uț. Vezi definitia »

DENÚNȚ, denunțuri, s. n. Informare adresată unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de către o persoană; denunțare. – Din denunța (derivat regresiv). Vezi definitia »

pociumpúț, pociumpúți, s.m. (reg.) par mic; pociumbaș. Vezi definitia »

CORTULÉȚ, cortulețe, s. n. Diminutiv al lui cort; corturel. – Cort + suf. -uleț. Vezi definitia »