FORMÁȚIE s.f. 1. Întocmire, alcătuire, organizare; formare. ♦ Complex de strate din scoarța Pământului depuse într-o anumită perioadă geologică. 2. Formație social-economică = categorie ce desemnează o treaptă istorică determinată a dezvoltării societății, caracterizată printr-un nivel determinat al forțelor de producție, prin relațiile de producție corespunzătoare acestora și o suprastructură generată de aceste relații. 3. Așezare, dispozitiv al unei unități militare în vederea unei acțiuni. 4. Ansamblu, echipă. 5. Combinație de cifre, de figuri sau de poziții la unele jocuri (la loterie etc.). [Gen. -iei, var. formațiune s.f. / < fr. formation, it. formazione, lat. formatio]. Vezi definitia »

AVIÁȚIE s. f. 1. zbor cu ajutorul avioanelor. ◊ disciplină care studiază tehnica și zborul vehiculelor aeriene mai grele decât aerul. 2. personalul și mijloacele de zbor ale unei țări, ale unei societăți comerciale etc. ◊ forță aeriană înglobând personalul și avioanele militare ale unei armate. ♦ ~ sanitară = formație sanitară dotată cu avioane pentru acordarea asistenței medicale de urgență. (< fr. aviation) Vezi definitia »

PIELOGRAFÍE s. f. radiografie a bazinetului și a cavităților renale. (< fr. pyélographie) Vezi definitia »

TIROTOMÍE s.f. (Med.) Deschidere a laringelui prin secționarea chirurgicală a cartilajului tiroid. [Gen. -iei. / < fr. thyrotomie]. Vezi definitia »

-FAGÍE elem. fag²(o)-. Vezi definitia »