Definita cuvantului ban
BAN2, bani, s. m. 1. Guvernator al unei regiuni de graniță în Ungaria feudală. 2. (Titlu și funcție de) mare dregător în Țara Românească după sec. XV; (și în forma mare ban) (titlu purtat de) boierul care guverna Banatul Severinului, apoi Oltenia. ♦ (În Muntenia) Cel mai înalt rang boieresc; persoană care deținea acest rang. – Cf. magh. ban, scr. ban.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ban
ITALIÁN, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Italia. II. adj. care aparține Italiei sau italienilor. ♦ artă ~ă = artă dezvoltată pe teritoriul Italiei, pe baza tradiției atât a artei romane, cât și a celei paleocreștine și bizantine. ◊ (s. f.) limbă romanică vorbită de italieni. (< it. italiano) Vezi definitia »
iuhmán, iuhmáni, s.m. (reg.) 1. evreu, ovrei. 2. drac, diavol; strigoi. Vezi definitia »
prisăcán s.n. (reg.) plantă erbacee cu tulpină înaltă, cu flori roșii-purpurii și cu fructe sub formă de capsulă; zburătoare. Vezi definitia »
TRANSCAUCAZIÁN, -Ă adj. 1. la sud de munții Caucauz. 2. care străbate Caucazul. (< fr. transcaucasien) Vezi definitia »
JIÁN, -Ă, jieni, -e, subst. 1. S. m. și f. Locuitor din regiunea Jiului. 2. S. f. art. Dans popular românesc cu mișcare vioaie, răspândit în jurul Sibiului și în nordul Olteniei; melodie după care se execută acest dans; jieneasca, jianca. [Pr.: ji-an] – Jiu (n. pr.) + suf. -an. Vezi definitia »