HEMIATROFÍE s. f. atrofie limitată la o jumătate a corpului sau a unui organ. (< fr. hémiatrophie) Vezi definitia »

OROMETRÍE s.f. Hipsometrie. [Gen. -iei. / < fr. orométrie]. Vezi definitia »

ACROBAȚÍE, (1) acrobații, s. f. 1. Exercițiu dificil de echilibristică sau de gimnastică. ♦ Fig. (La pl.) Sforțări neobișnuite pentru a ieși dintr-o situație grea, dintr-o încurcătură. 2. Arta sau profesiunea acrobatului. – Fr. acrobatie. Vezi definitia »

gingíe (gingíi), s. f. – Țesut care învelește rădăcinile și o parte din corpul dinților și a măselelor. – Mr. dzindzie, istr. (žinžire). Lat. gingῑva (Diez, I, 206; Pușcariu 721; Candrea-Dens., 745; REW 3675; DAR), cf. it., prov., port. gingiva (calabr. gringria), fr. gencive, sp. encía. În Trans. de Nord se folosește var. gingină, care explică și istr. Cf. ALR, I, 31. Din rom. provine ngr.τσιντσία (Murnu, Lehnwörter, 45). – Der. îngingia, vb. (a se face bobul de porumb; a prospera, a se îmbogăți). Vezi definitia »

METAFONÍE s.f. (Fon.) Modificare a calității unei vocale sub influența altei vocale dintr-o silabă învecinată de care este despărțită printr-o consoană. [Gen. -iei. / < fr. métaphonie, cf. gr. meta – lângă, phone – sunet]. Vezi definitia »