căiná (-néz, -át), vb. – 1. A compătimi. – 2. (Refl.) A se plînge, a se tîngui. Sl. kajati sę (› căi), probabil prin intermediul part. kajanŭ (Cihac, II, 37; DAR; cf. Iordan, BF, VI, 150 și 175, unde îl consideră de origine expresivă. După Gamillscheg, Rom. Germ., II, 251, din gepid. qainôn). – Der. cainic, adj. (lamentabil, de compătimit). Vezi definitia »

besina, vanturi, procesul de eliminare al gazelor intestinale Vezi definitia »

șifona, șifonez I. v. t. a bate (pe cineva). II. v. r. a se supăra, a se bosumfla. Vezi definitia »

CONCESIONÁ, concesionez, vb. I. Tranz. A da în concesiune. [Pr.: -si-o-] – Din concesiune. Vezi definitia »

spliná, pers. 3 sg. splineáză, vb. I refl. (reg.; despre vite) a i se umfla splina; a se îmbolnăvi de splină; a se însplina. Vezi definitia »